O poezie

Din multitudinea de mailuri pe care le primesc zilnic, am desprins azi de pe recitiri.ro o poezie care mi-a placut foarte mult

Ţie

De aş fi vânt,
prin părul tău
m-aş plimba nestingherit.
De-aş fi o frunză,
de sufletul tău nu m-aş desprinde
şi dacă aş face-o,
ar fi pentru bucuria regăsirii.
De-aş fi un zâmbet,
pe buzele tale m-aş afla tot timpul...

continuarea pe site-ul recitiri.ro

Kind of (a)"live" din troienii din Urziceni

Cine zice ca viata nu e frumoasa? sau ca sa moara capra vecinului care mi-a mancat varza mea pe care voiam sa o dau la oaia lu' bunicu'?

Acestea sunt persoane care nu stiu ce vorbesc! Stati voi blocati peste 20 de ore la cateva grade in minus si viscol si vajait continuu intr-o masinarie de tabla...Nu ca as dori asta cuiva, Doamne fereste (chiar nu!), dar este o constatare bine castigata in urma experientelor din aceasta saptamana.

Incep sa cred ca nu mai poate exista an in care sa nu le dau cateva palpitatii in plus alor mei parinti, macar o data in acel an, datorat fie unui strop de inconstienta, fie unei dorinte de iesire din rutina, fie..unui "noroc" al meu aparte pentru evenimente de acest gen.

Pe data de 15 decembrie, la ora 17.00 am plecat din Bacau cu autocarul spre Bucuresti..totul bine si frumos pana in Vrancea unde s-a circulat mai greu, ulterior soferul a turat motorul si ajungem si in Buzau intr-un final. Toata ziua m-am asigurat daca se circula, drumul fiind deja incercat cu cateva ore in avans de alti prieteni care avusesera treaba in capitala pe inserat (au facut 9 ore, dar au ajuns cu bine).

La iesirea din Buzau, dupa Mihailesti (cred sincer ca zona aia e blestemata) am prins trafic greu si viscolul se intetea. Am mers bara la bara vreo 10 minute pana viteazul sofer incearca o schema de depasire, la care un agent de incredere al Politiei Romane reactioneaza virulent cu injuraturi si altele si ne spune sa ramanem in coloana ca in fata a fost un accident din cauza acestor tipuri de tentative de depasire ale soferilor si sa asteptam putin pana se rezolva acolo si mergem mai departe.

Ce credeti? Dupa o ora si-au luat cu totii talpasita si dusi au fost pana a doua zi pe la pranz, cand s-a oprit ninsoarea. Auzeam la radio despre oameni care au platit ca sa fie scosi din coloana, despre faptul ca si altii erau blocati in alte zone si nimeni nu facea nimic. In fine..pana nu a dat si soferul nostru bani la un nene care conducea un falnic escavator "brand new", nici nu s-au sinchisit sa ne scoata cu totul de acolo, ci numai treceau pe langa noi si faceau drum pe cealalta banda si pe camp. Multumiri oricum tuturor care au ajutat si care au sarit in primul rand pentru copii--care au intampinat cele mai multe probleme-- si Crucii Rosii, ca s-au interesat de starea fiecarui inzapezit in parte si pt ca ne-au impins autocaru. :D

Am uitat sa precizez ca un interes aparte l-au avut cei de la televiziuni...asta nu am putut sa o inteleg deloc: ce au mai cautat si ei pe acolo, ca sa inghete si sa ce? Da, l-au filmat pe domnul din autocarul nostru care nu mai ajunsese la operatie si pe cei care au pierdut diverse zboruri, au facut poze la masinile de deszapezire blocate si inzapezite si TIR-urile parasite din cauza ca ramasesera fara motorina si probabil oamenii din ele au inghetat, dar se stie deja ca in tara "nimanui" se intampla dintr-astea si ca la noi nu mai gasesti, de ce au mai venit si ei sa se puna in pericol?

To be continued...

[Cum fiecare situatie are si parti amuzante: au existat fel de fel de momente in care cei de la deszapezire ramaneau blocati in troienele de pe marginea drumului sau cand veneau cei de la Jandarmerie sau Pompieri s.a. sa ajute, dar cam uitau sa ia si lopetile cu ei :)) --alergau de colo-colo si mai gaseau si ei utilitate in a cara motorina legata fie cu cate un cablu, fie cu cate o curea si carata prin zapada pe camp. Se mai auzea cate un nene care, nervos ca l-a scos nevasta din masina, injura de mama focului si zicea ca mai bine moare acolo, dar sigur il gaseste cineva decat in camp; pe unde altii o pornisera deja, arzand de dorinta de a infrunta fortele naturii si impiedicandu-se si cazand prin zapada, dupa ce, anterior, cautand probabil cu ce sa se incalzeasca, au gasit cate un bidon de vin, sau alcool in orice caz, prinzand curaj, si fel de fel de intamplari pe care pana nu le traiesti nu le poti crede ca fiind adevarate ]

Piese pentru suflet: Directia 5 - Anii

Dupa ce saptamana trecuta dramatizam adaugarea unui alt an in gradina mea cu ierni, aseara am descoperit, re-descoperit, de fapt, ca totul e frumos daca faci tu sa fie frumos si sa valorizezi anii in functie de experiente. Datorita melodiei de la Directia 5 mi-am recapatat voiosia specifica sarbatorilor...si sa nu uit si de superbul brad din parcul Cismigiu langa care as sta zi si noapte daca s-ar putea si daca ar avea in permanenta luminitele aprinse :D

I just love colourful, sparkling little lights :D

Directia 5 - Anii

Anii '80 cu tabuuri si'ncercari
'90 cu succese si ratari
2000 cu sperante si blazari
Cum vor fi anii nostri viitori?

Refren x2
Anii care trec nu mai pot sa revina
Anii petrecuti cu rau si cu bine
Anii cei mai buni sunt cei care'or sa vina
Anii

Anii '80 au fost grei s'au dus usor
'90 cu naivitatea lor
2000 intr'un ritm ametitor
Cum vor fi anii nostri viitori?

Refren x2
Anii care trec nu mai pot sa revina
Anii petrecuti cu rau si cu bine
Anii cei mai buni sunt cei care'o sa vina
Aniï

I`m not getting older, I`m getting better

De ce trebuie sa crestem, sa imbatranim, sa capatam din ce in ce mai multe responsailitati, sa devenim mai seriosi, mai sobri si mai ingrijorati in legatura cu viitorul?

De ce nu putem ramane mereu naivi, puri, oricand cu zambetul pe buze si cel putin optimisti?

Raspunsul clasic: "pentru ca asa e viata!"

Un raspuns destul de vag pentru atatea intrebari. Ar trebui sa existe un ghid pentru zambete sincere, pentru a trage o cortina in jurul nostru cand nu vrem ca rautatile si negativismul din jur sa ne afecteze. Chiar si-asa ar fi degeaba, nimic nu este impenetrabil, consecinte asupra noastra tot vor avea; suntem oameni si, ca atare, simtim implicit si explicit nevoia de a socializa, de a intra in contact cu altii.

Daca din exterior vom simti mai tarziu aceste consecinte, cele din interior vor aparea destul de curand.

Oricum, revenind, azi ar trebui sa fiu cea mai fericita, am mai crescut cu un an, dar nu ma simt asa din pacate. Intreband diverse persoane daca doar fetele resimt inaintare in varsta, am primit un raspuns care mi-a placut mult: "Baietii nu imbatranesc, ei se rafineaza" :)) suna a reclama la vin, dar e un punct de vedere foarte bun. Si atunci am incept sa vad altfel lucrurile: si femeile se stilizeaza odata cu trecerea timpului (chiar ma uitam zilele trecute la primul videoclip al Andrei si am facut comparatie cu stilul ei prezent...e un exemplu perfect pentru care nu am decat cuvinte de lauda).

In acest context, nu ramane decat sa ma bucur si sa sper la mai bine ;)